Ce se poate fotografia in acest fel?
Pentru un obiectiv cu focala de 50mm, "normal" in limbaj fotografic, expunerea maxima pentru care stelele mai apar cat decat punctiforme pe film este de aprox. 20 sec. Daca expunem mai mult, stelele se transforma in mici dare, cu cat mai lungi, cu cat timpul de expunere este mai lung... Si astfel putem demonstra ca Pamantul se roteste!
Lasand gluma la o parte, o expunere de acest fel, aparat fix pe trepied, care incadreaza polul nord ceresc + un ansamblu artificial, ca o turla de biserica sau Sfinxul, poate constitui o fotografie de mare efect.
Ei, si ce putem face altceva in afara de "dare de stele"?
Daca avem un obiectiv cu luminozitate mare (f:1.4 - f:2) si un film de 400-800 ISO, in 20 de secunde vom obtine stele destul de slabe pe film, cu conditia sa ne aflam intr-un loc ferit cat de cat de poluare luminoasa. Astfel, putem purcede la fotografiat constelatii! Si in acest caz, pentru ca efectul artistic sa fie cat mai mare, e bine sa incadram si altceva in fotografie, un copac, un telescop, ceva acolo...
Tot in acelasi spirit, expunere scurta, astre intre detalii terestre, putem fotografia conjunctii intre planete sau Luna si planete sau Luna + planete + stele pe cerul de seara sau dimineata. Posibilitatile sunt infinite.

O alta aplicatie a fotografiei negidate este fotografia de meteori. Aparatul de incarca cu un film sensibil, se pune pe un trepied stabil, se alege un loc de observatii cu cer ne-poluat luminos si desigur, o noapte fara Luna si cel mai imporant, in preajma datei de maxim a unui curent meteoric, cum sunt Leonidele in jur de 17 Noiembrie sau Perseidele in jur de 12 august. Aparatul se indreapta la o zona aflata la 40-50 ° de radiant (mai trebuie sa si stim unde e) si se deschide obturatorul. Se fac expuneri de aprox 20 min, la un film de 400 ISO , la f:1.8. Mai scurte pentru sensibilitate mai mare sau luminozitate mai buna (ca f:1.4). Ca idee, la 50mm f:1.8 si ISO 400, avem sanse sa prindem orice meteor cu magnitudinea mai mica de 0-0.5. Notam toti meteorii care trec prin camp, ora, directie, radiant (de unde par ca vin), magnitudine estimata, culoare...Cu putin noroc, o sa avem 1 meteor la 5 expuneri intr-o noapte buna.

Fotografiile acestea, acompaniate de datele de mai sus, au chiar valoare stiitifica, daca sunt trimise la International Meteor Organization- IMO si la Societatea Astronomica Romana de Meteori- S.A.R.M. .

Si citandu-l pe marele popularizator roman Matei Alexescu, fost director al Observatorului Urseanu in Bucuresti si al Planetariului si Observatorului Bacau, "cate nu se pot face cu un asemenea echipament minim"...

Ei, dar cand vine vorba de fotografie cu obiective cu focala mai lunga, ca un teleobiectiv de 135-200mm si pana la telescoape cu focala de 2-4m, nu mai merge sa expunem neghidat. Pentru un "teleu" de 135mm, 3 secunde este limita expunerii neghidate. Vrem o expunere de 10 minute cu Calea Lactee, ca sa iasa "ca in reviste", ne trebuie montura ecuatoriala si luneta de ghidaj. Dar rezultatele sunt pe masura... O expunere ghidata de 5 minute cu un obiectiv 50mm f:2 si un film modern color de 400 ISO poate inregistra stele pana la magnitudinea 9. O expunere de 15 minute pe acelasi film ne duce pana la magnitudinea 10. Un teleobiectiv de 200mm f:4 ajunge pana la magnitudinea 11 in 20 de minute.
Dar expunerile lungi aduc cu ele o probmlema mai putin cunoscuta celor care nu fac astrofotografie si anume "nereciprocitatea expunerii", innegrirea filmului nu mai este direct proportionala cu logaritmul timpului de expunere si astfel, dupa 5 minute filmul se poate comporta ca si cum ar avea sensibilitate de 200 ISO in loc de originalul 400.

"Rezistenta" sau "nerezistenta" la acest efect face ca un film sa fie potrivit sau nu pentru astrofotografie cu timp de expunere lung.
O alta proprietate de dorit pentru un film folosit in astrofotografie este sensibilitatea la lumina rosie. Dupa cum am explicat si anterior, nebuloasele de emisie, obiecte spectaculoase in fotografii, emit mai toata lumina lor in H alfa, prima linie de seria balmer a Hidrogenului, lumina de culoare rosie inchisa. Daca vrem nebuloasa "America de Nord", NCG 7000 sau "California", NGC 1499, atunci ne trebuie un film sensibil la rosu.
Ca tot veni vorba de culoare, pe langa pierderea sensibilitatii, filmele foto, cele color, mai pot sa sufere de pierderea balansului culorilor, ceea ce duce la dominante cromatice imposibil de inlaturat.

Deci, exista vre-un film bun pentru astrofotografie? Da, dar nu se mai fabrica. Din pacate asta nu e o gluma, la momentul actual (august 2001) mai toate filmele cunoscute a fi "bune" nu se mai fabrica. Dar cu putin noroc, se mai poate gasi cate unul-doua. Ele ar fi:
Cele "duse"