Make your own free website on Tripod.com

Deep Sky

 


Echipament si posibilitati

Pentru ca Pamantul se roteste in jurul axei proprii o data la 24 de ore, toate corpurile de pe bolta cereasca par a "rasari" de undeva de la E si a "apune" undeva spre V. Daca dorim sa fotografiem un obiect de pe cer si vrem ca imaginea sa nu "miste", va trebui sa compensam cumva aceasta "miscare aparenta a cerului", trebuie sa "ghidam" instrumentul. Aceasta necesita in general un anumit tip montura, numita montura ecuatoriala si, de cele mai multe ori, un instrument de ghidaj, luneta sau telescop. Dar lipsa acestor doua lucruri nu impiedica neaparat obtinerea unor anumite tipuri de fotografii, asa cum vom vedea mai jos.


  • Fotografie Neghidata
    Dupa cum am zis mai sus, daca nu urmarim miscarea aprenta a cerului in timpul expunerii, se cheama ca facem fotografie neghidata.
    Cum se face? Simplu, ne trebuie un trepied foto sau un alt suport stabil, un aparat foto cu timpul de expunere "B" - vine de la "bulb", timp expunere care permite blocarea in pozitie deschisa a obturatorului aparatului foto si ne mai trebuie un "declansator flexibil", un mic cablu cu capat de metal care se insurubeaza in butonul de declansare al aparatului foto si care permite doua lucruri, declansarea obturatorului fara atingerea apratului foto si blocarea lui in pozitie deschisa daca aparatul are setarea B.
    Astfel, putem expune cat dorim, sau, daca obturatorul este actionat electric (aparatul merge doar daca are baterii), cat ne tin bateriile.

    Ce se poate fotografia in acest fel?
    Pentru un obiectiv cu focala de 50mm, "normal" in limbaj fotografic, expunerea maxima pentru care stelele mai apar cat decat punctiforme pe film este de aprox. 20 sec. Daca expunem mai mult, stelele se transforma in mici dare, cu cat mai lungi, cu cat timpul de expunere este mai lung... Si astfel putem demonstra ca Pamantul se roteste!
    Lasand gluma la o parte, o expunere de acest fel, aparat fix pe trepied, care incadreaza polul nord ceresc + un ansamblu artificial, ca o turla de biserica sau Sfinxul, poate constitui o fotografie de mare efect.
    Ei, si ce putem face altceva in afara de "dare de stele"?
    Daca avem un obiectiv cu luminozitate mare (f:1.4 - f:2) si un film de 400-800 ISO, in 20 de secunde vom obtine stele destul de slabe pe film, cu conditia sa ne aflam intr-un loc ferit cat de cat de poluare luminoasa. Astfel, putem purcede la fotografiat constelatii! Si in acest caz, pentru ca efectul artistic sa fie cat mai mare, e bine sa incadram si altceva in fotografie, un copac, un telescop, ceva acolo...
    Tot in acelasi spirit, expunere scurta, astre intre detalii terestre, putem fotografia conjunctii intre planete sau Luna si planete sau Luna + planete + stele pe cerul de seara sau dimineata. Posibilitatile sunt infinite.

    O alta aplicatie a fotografiei negidate este fotografia de meteori. Aparatul de incarca cu un film sensibil, se pune pe un trepied stabil, se alege un loc de observatii cu cer ne-poluat luminos si desigur, o noapte fara Luna si cel mai imporant, in preajma datei de maxim a unui curent meteoric, cum sunt Leonidele in jur de 17 Noiembrie sau Perseidele in jur de 12 august. Aparatul se indreapta la o zona aflata la 40-50 ° de radiant (mai trebuie sa si stim unde e) si se deschide obturatorul. Se fac expuneri de aprox 20 min, la un film de 400 ISO , la f:1.8. Mai scurte pentru sensibilitate mai mare sau luminozitate mai buna (ca f:1.4). Ca idee, la 50mm f:1.8 si ISO 400, avem sanse sa prindem orice meteor cu magnitudinea mai mica de 0-0.5. Notam toti meteorii care trec prin camp, ora, directie, radiant (de unde par ca vin), magnitudine estimata, culoare...Cu putin noroc, o sa avem 1 meteor la 5 expuneri intr-o noapte buna.

    Fotografiile acestea, acompaniate de datele de mai sus, au chiar valoare stiitifica, daca sunt trimise la International Meteor Organization- IMO si la Societatea Astronomica Romana de Meteori- S.A.R.M. .

    Si citandu-l pe marele popularizator roman Matei Alexescu, fost director al Observatorului Urseanu in Bucuresti si al Planetariului si Observatorului Bacau, "cate nu se pot face cu un asemenea echipament minim"...


  • Fotografie Ghidata

    Ei, dar cand vine vorba de fotografie cu obiective cu focala mai lunga, ca un teleobiectiv de 135-200mm si pana la telescoape cu focala de 2-4m, nu mai merge sa expunem neghidat. Pentru un "teleu" de 135mm, 3 secunde este limita expunerii neghidate. Vrem o expunere de 10 minute cu Calea Lactee, ca sa iasa "ca in reviste", ne trebuie montura ecuatoriala si luneta de ghidaj. Dar rezultatele sunt pe masura... O expunere ghidata de 5 minute cu un obiectiv 50mm f:2 si un film modern color de 400 ISO poate inregistra stele pana la magnitudinea 9. O expunere de 15 minute pe acelasi film ne duce pana la magnitudinea 10. Un teleobiectiv de 200mm f:4 ajunge pana la magnitudinea 11 in 20 de minute.
    Dar expunerile lungi aduc cu ele o probmlema mai putin cunoscuta celor care nu fac astrofotografie si anume "nereciprocitatea expunerii", innegrirea filmului nu mai este direct proportionala cu logaritmul timpului de expunere si astfel, dupa 5 minute filmul se poate comporta ca si cum ar avea sensibilitate de 200 ISO in loc de originalul 400.

    "Rezistenta" sau "nerezistenta" la acest efect face ca un film sa fie potrivit sau nu pentru astrofotografie cu timp de expunere lung.
    O alta proprietate de dorit pentru un film folosit in astrofotografie este sensibilitatea la lumina rosie. Dupa cum am explicat si anterior, nebuloasele de emisie, obiecte spectaculoase in fotografii, emit mai toata lumina lor in H alfa, prima linie de seria balmer a Hidrogenului, lumina de culoare rosie inchisa. Daca vrem nebuloasa "America de Nord", NCG 7000 sau "California", NGC 1499, atunci ne trebuie un film sensibil la rosu.
    Ca tot veni vorba de culoare, pe langa pierderea sensibilitatii, filmele foto, cele color, mai pot sa sufere de pierderea balansului culorilor, ceea ce duce la dominante cromatice imposibil de inlaturat.

    Deci, exista vre-un film bun pentru astrofotografie? Da, dar nu se mai fabrica. Din pacate asta nu e o gluma, la momentul actual (august 2001) mai toate filmele cunoscute a fi "bune" nu se mai fabrica. Dar cu putin noroc, se mai poate gasi cate unul-doua. Ele ar fi:
    Cele "duse"

  • Kodak PPF 400
  • Kodak PJ 400
  • Kodak PJM multispeed
  • Fuji Superia 400 (NU CEL NOU, "X-TRA")
  • Fuji Superia 800 (NU CEL NOU, "X-TRA")
  • Fujicolor G800
    Cele inca fabricate
  • Kodak Ektachome 200, diapozitiv, se poate procesa la 400
  • Si favoritul in categoria A/N, Kodak Technical Pan 2415, dar hipersensibilizat.

     
    Fotografie Neghidata

    Obiect
    data, ora
    timp de expunere
    Instrument

    Note
    Aici vine o poza
    Fotografie Ghidata

    Roiul Dublu din Perseu
    19/20 august 1998, 21:40-21:50 UT
    10 min pe film Fuji SuperG plus 800 ISO
    Locatie: Platoul Bucegi
    Teleobiectiv Zuiko 135/2.8, urmarire manuala pe montura "cu balama"
    Apasati pe imagine pentru versiunea integrala a fotografiei (20k, .jpg)

    autor Zoli Deak. Exceptionala aceasta fotografie a lui Zoli, dovada a ce se poate realiza cu film obisnuit din comert si echipament modest. Zoli a urmarit miscarea aparenta a cerului folosind o montura "cu balama", foarte usor de realizat si descrisa in mai multe carti, printre care si "Laboratorul Astrofizicianului Amator" de Matei Alexescu, aparuta acum vreo 15 ani in "Colectia Cristal". Pentru ghidaj, el a folosit o luneta 60/900mm + un ocular de ghidaj de 9mm, construit dintr-un obiectiv de aparat foto 'Smena' modificat.
    Pe langa "Roiul Dublu", doua roiuri deschise in constelatia Perseu, care apara foarte aproape unul de altul pe cer, NGC 884 si NGC 889 (amandoua in medalion), in fotografia integrala mai apar si alte obiecte deep sky, ca de exemplu nebuloasele de emisie IC 1805 (pata rosie in forma de "paianjen" in stanga imaginii, , IC 1795 (petecul de nebulozitate rosie de deasupra "paianjelului"-IC 1805 si IC 1848, nebuloziatatea din stanga jos a imaginii.

    Antares, M4 si Rho Ophiucus
    13/14 iulie 2001, 3:29-4:18 UT
    40 min pe Kodak PPF 400
    Locatie: West Virginia
    Teleobiectiv Sonnar 200/2.8
    Apasati pe imagine pentru versiunea integrala a fotografiei (20k, .jpg)

    autor Alin Tolea.
    Extrem de frumoasa si multicolora in fotografii, zona Antares- Rho Ophiucus este una din cele mai dense si opace zone din Calea Lactee, asa cum este vazuta ea de pe Pamant. Se estimeaza ca stelele din spatele acestui imens nor obscurant sunt atenuate cu 20 de magnitudini!
    Antares este evident steaua rosie din fotografie. La dreapta de Antares se poate observa M4, roi globular vizibil usor cu binoclul si rezolvabil in stele cu lunete de 60mm-80mm diametru!. Inconjurata de nebulozitatea de reflexie (albastra) din imagine, putin mai sus de centrul imaginii se poate observa frumoasa stea tripla (vizual) Omega Ophiucus.

    Orion M42, Flame Nebula si Horsead Nebula
    19 dec 1998, 20:52-21:20 UT
    28 min pe Konica VX 400
    Locatie: langa Bucuresti
    Teleobiectiv Pentacon 200/4
    Apasati pe imagine pentru versiunea integrala a fotografiei (8k, .jpg)

    autor Matei Silviu.
    Desi Silviu nu mai este mebru al Astroclubului, fotografiile lui sunt cel mai bun exemplu de ceea ce se poate obtine cu echipament modest dintr-o locatie nu prea grozava, la 5km est de Bucuresti.
    M42 este vestita Mare Nebuloasa din Orion, nebuloasa de emisie.
    Vizibila usor cu ochiul liber dintr-o locatie cu cer negru, ca o pata cetoasa = "steaua" din mijlocul "sabiei" lui Orion, M42 este un obiect magnific in orice intrument, de la binoclu pana la cele mai mari telescoape. Prin instrumente cu diametrul penste 150mm nebulozaitatea centrala incepe sa arate detalii fantastice!
    In partea de sus a fotografiei apar cele trei stele din "braul" lui Orion. La stanga de steaua cea mai estica ,(stanga)-zeta Orionis, din brau se observa doua pete de nebulozitate. NGC 2024 este putin mai sus de Zeta, IC 434 -Flame Nebula- este valul de nebulozitate ce se intinde spre sud de Zeta. Ca o mica "muscatura" in IC 434 se poate observa nebuloasa obscura "Horsehead"- Cap de Cal.