Acum ca aveti de toate e timpul sa iesiti "afara" pentru observatii.
<> = magnitudine medie
Estimarea stralucirii stelelor si altor obiecte ceresti poarta numele de fotometrie. Estimarea acestor straluciri folosind ochiul uman, ajutat sau nu de un instrument optic, poarta numele de fotometrie vizuala. Partea de baza a observatiilor la stele variabile este tocmai aceasta fotometrie.
Desi exista mai multe metode, cea mai raspandita metoda este "metoda interpolarii". Suna complicat, dar nu este.
Pasi de urmat
Tocmai am interpolat! Cum trecem de la estimarea de mai sus la
magnitudini? Simplu: Cazuri Speciale
Note Importante:
0014+44 VX AND 2451956.2806 9.3 88,96 O PC1996 SBX STRONG LIGHT POLLUTION
Odata ce ati facut observatia si ati notat-o in caiet, treceti la urmatoarea stea din program, pana terminati programul din seara respectiva. Folosind formatul de mai sus, puteti trece toate observatiile pentru o seara, apoi pentru o perioada mai mare de timp, in acelasi tabel. Nu conteaza daca stelele sunt diferite.
Este bine sa tineti o evidenta buna a obseraviilor dumneavoastra, un caiet e bun, dar la ora actuala puteti sa tineti evidenta si pe calculator.
Pentru a fi eficient si ca sa nu va lasati de treaba, este recomadat sa va stabiliti un program de observatii. Pentru inceput, programul dumneavoastra ar trebui sa cuprinda doua sau trei stele. Una e prea plictisitor.
Cum se face un program de observatii? Sa zicem ca aveti deja un instrument si un atlas stelar. Ce stele variabile sunt recomandate incepatorilor?
DESIGN.
NUME
TIP
PLAJA(m)
PER.(d)
HARTI
0500+01
W Ori
SR
8.6 - 11.1
212
ab
0549+07
Alpha Ori
SR
0.4 - 1.3
2070
a
0652-08
X Mon
SR
<7.4 - 9.1>
156
a,b
0726-09
U Mon
RV
6.1 - 8.1P
92.3
ab
0849+17
X Cnc
SR
9.3 - 10.9P
170:
ab
1151+58
Z UMa
SRb
6.5 - 9.4V
196
ab,a,b
1544+28A
R CrB
M
5.71 - 14.8V
a,b,c,d,e
1559+47
X Her
SR
7.5 - 8.6P
95
a
1833+08
X Oph
M
<6.8 - 8.8>
334
a,b
1842-05
R Sct
RV
<4.5 - 8.2V>
140
a,b
1927+45
AF Cyg
SRb
6.2 - 8.1
93
a,b
2140+58
MU Cep
SRc
3.8 - 4.9
730
a
Legenda Tabelului
M = Mira; variabila cu perioada lunga
RV = variabila tip RV Tauri
SR = Semiregulata
Ei, si cum se face?
Pe scurt, vom compara stralucirea variabilei noastre cu stralucirea a doua stele, una aleasa a fi mai slaba decat variabila, cealalta aleasa a fi mai stralucitoare. Cele doua stele sunt numite stele de comparatie.
Pentru a putea face estimarea respectiva, va trebui sa cunoastem magnitudinile stelelor de comparatie, lucru facilitat de existenta hartilor pentru variabile, care listeaza magnitudinile a catorva stele din vecinatatea pozitiei mai tuturor variabilelor.
In primul rand trebuie sa gasim steaua. Cunoscand coordonatele stelei, ne orientam dupa un atlas, ca Sky Atlas 2000 sau unul asemanator.
Apoi, cand suntem in campul ce contine variabila, schimbam atlasul pe o harta AAVSO (sau de care avem) ce contine stelele de comparatie. Stelele de comparatie au de obicei magnitudinile marcate langa ele, de ex. 67 sau 85, asta insemnand mag 6.7 sau 8.5, punctul zecimal fiind omis pentru evitarea confuziilor.
Odata gasita zona, incercam sa identificam variabila. Daca variabila e prea slaba si nu se vede, incercati un ocular putin mai puternic si cautati cu atentie in zona variabilei.
Sa zicem ca am gasit-o. Acum, dupa ce ne uitam din nou la variabila, incercam sa gasim doua stele de comparatie, una mai slaba si una mai stracuciotoare decat steaua noastra. In plus, diferenta de magnitudine dintre cele doua stele de comparatie va trebui sa fie mai mica de 1 mag., pentru ca altfel interpolarea nu va
mai fi liniara, deci o estimare simpla nu va da rezultate corecte.
Exemplu
Sa zice ca ne uitam la campul unei variabile si arata ca in desenul din stanga.
Pe desen, am notat variabila cu V si stelele de comparatie
existente pentru care avem magnitudini cu A , B si C, cu magnitudinile:
mA=7.6, mB=7.0 si mC=8.1
Dupa cu observam, variabila este putin mai slaba decat B , dar
putin mai stralucitoare decat A si C. Vom alege B sigur pentru comparatie, dar care sa fie cealata stea, A sau
C? Raspunsul este A, vrem sa incadram variabila cat mai
"strans", intervalul de stralucire dintre stelele de comparatie
trabuie sa fie cat mai mic (sub 1 mag.). Daca am alege C, diferenta
dinte B si C ar fi de 1.1m, in general nepermis de
mare.
Deci, V are magnitudinea undeva intre magnitudinea lui A
si magnitudinea lui B. Dar unde intre? Impartind mental
intervalul de stralucire A-B in 5 unitati, V pare a fi mai aproape de
B decat e de A (estimarea mea, a dumneavoastra poate difera, de-aia se
cheama "estimari" de magitudine. Eu as pune pe V la 3 unitati de A si
la doua de B. Notatia pentru estimare mea este:
mA - mB = 7.6 - 7.0 = 0.6
mag. Cand am facut estimarea, am impartit intervalul de
stralucire la 5, deci fiecare unitatea corespunde la 0.6/5 mag.
Variabila a fost estimata a fi 3 unitati mai stralucitoare decat A,
deci cu 3 × 0.6/5 = 1.8/5 mag. mai stralucitoare decat
A. Aducandu-ne aminte ca magnitudinea scade cand stralucire
creste, inseamna ca:
mV= 7.6 - 3× 0.6 / 5 = 7.6 - 1.8/5 = 7.6 -
0.36 = 7.24 ~ 7.2
Evitati sa va "holbati" la variabila sau la stelele de comparatie. Ochiul oboseste si in curand n-o sa mai stiti care e stanga de dreapta.
Aveti incerdere in observatia facuta din prima, este estimarea
dumneavoastra, nu e buna, nu e rea, nu exista un standard. Nu fiti tentati sa o refaceti. Nu in aceeasi seara, cel putin.
Exista un standard in care se inregistreaza observatiile, cerut de majoritatea asociatiilor care colecteaza observatii si respectat de toti observatorii la variabile.
Desi modul cum inregistrati observatiile in caietul de "camp" poate sa difere, in final trebuie creat un raport standard.
Momentul observatiei, notate preliminar ca data si ora (in UT), trebuie transformat in data Juliana = JD (dupa cum am spus, exista programe ce fac acest lucru, sau puteti face conversia online!). JD este numarul de zile trecute de la 1 ianuarie 4713 i.e.n., data fara nici o semnificatie aparte. De ex., 1 ianuarie 1993 = JD 2448989, iar 1 ianuarie 2000 = JD 2451545.
Iata un mod de a inregistra o observatie (formatul standard AAVSO, totul trebuie completat cu majuscule):
Puteti afla mai multe despre formatul oficial AAVSO daca accesati http://www.aavso.org/cdata/official.stm.
Si foarte important, nu uitati, o faceti de placere. Daca dupa cateva saptamani de estimari nu va place ceea ce faceti, mai bine lasati-va.
Inainte de raspandirea Internetului, AAVSO recomanda ca observatorii sa trimita rapoarte de observare lunare sau de doua ori pe luna.
Pentru a corespunde cu formatul de raport AAVS0, observatiile se inregistreaza cu ajutorul unui program de PC, care apoi genereaza un fisier ce poate fi trimis AAVSO.
AAVSO ofera doua programe de PC si unul in Perl (pentru linux, unix, mac) pentru transformarea observatiilor in format standard:
Apoi puteti trimite rapoartele generate prin la observations@aavso.org. Includeti raportul in textul mesajului (cu "copy" si "paste") si nu ca "attachment".
Adresa AAVSO: AAVSO, 25 Birch Street, Cambridge, MA 02138, USA
Nu tineti observatiile in sertar. La ora actuala, cand mai toata lumea are accces la internet, chiar si de la un Cafe Internet, e si pacat sa nu comunicati eficient. Daca cititi aceasta pagina, inseamna ca aveti cumva acces la internet. Faceti-va un cont gratuit la Yahoo! sau la Hotmail sau oriunde aveti chef si incepeti sa comunicati!
Acum apare intrebarea? Ce fel de variabile observa amatorii? Cat de des se observa o variabila de un anumit tip?
4. Tipurile de variabile observate de amatori
Predictii! Predictii
Pentru ca stelele Mira si stelele RV Tauri au perioade mai mult sau mai putin cunoscute, se poate prevede cam cand are maximul fiecare. AAVSO publica in fiecare an predictii pentru maximul acestor tipuri de variabile (si nu numai), in vestitul AAVSO Buletin pentru anul respectiv.
VARIABILE EXTRINSECI (GEOMETRICE)
Sunt variabile pulsatorii,periodice,de clasa spectrala M pana la S, adica stele rosii, ce se afla la sfarsitul "vietii".
Au fost si sunt stelele cel mai des observate de amatori, datorita variatiei mari de stralucire.
Au perioade situate intre 150 si 500 zile (uneori mai mult). Se pot observa saptamanal, mai des nu se recomanda. AAVSO are harti pentru mai toate Mirele (Miridele, cum ii place Dl. V. Scurtu sa le numeasca). Daca are AAVSO, are si Astroclubul.
Atentie la culoarea lor- sunt foarte rosii, lucru care poate pacali observatorii (asa numitul efect Purkinje). Se recomanda sa defocusati putin instrumentul cand faceti estimari la stele rosii (o stea rosie ce are magnitudinea egala cu alta stea, alba sau albastra, pare mai straluciroare in ochiul uman).
Cele mai stralucitoare sunt Mira Ceti (Omicron Ceti), R Leonis, R Trianguli.
Formeaza o legatura intre stelele Mira si Cefeidele clasice.
Au perioade de variatie mai mici (10-100 zile) si au minime principale si secundare alternativ.
Cele mai stralucitoare sunt U Monocerotis si R Scutii, ce sunt vizibile cu ochiul liber cand se afla la maxim. O alta stea de acest tip este AC Herculis ce se vede si cu binoclul.
La acest tip de variabile se recomanda (1) observatie pe saptamana, daca perioada e lunga, si mai des daca perioada e de ordinul a 30 zile.
Predictiile AAVSO pentru maximele variabilelor dintr-o luna data sunt publicate si in revista Sky& Telescope
Aceste variabile sunt cele mai interesant de observat. Sunt observate din ce in ce mai multi amatori si asta datorita imprevizibilitatii lor.
Se poate observa timp de luni campul variabilei, fara a vedea nimic in locul respectiv. Apoi din "senin" variabila devine vizibila in instrumentele amatorilor. Maximul dureaza cateva zile dupa care steaua slabeste la magnitudini de neatins- 16,17.
Sunt sisteme binare, cu transfer de masa, la fel ca si novele. Exista cateva tipuri de CV (cataclismic variables):
tip U Geminorum si tip Z Camelopardalis. Stelele de tipul Z Cam sunt mai numeroase decat U Gem.
Stelele de tipul Z Cam au o perioada de calm, dupa care urmeaza o eruptie (intre 3 si 5 magnitudini). Dupa maxim urmeaza iar o perioada de calm, in care steaua inceteaza sa mai varieze pentru un timp, fiind la minim.
Cele mai stralucitoare variabile cataclismice sunt SS Cyg si U Gem ce au la maxim magnitudinea 8. In rest trebuie un telescop mai mare si un cer curat pentru a putea observa aceste variabile. La noi nu sunt populare deoarece este nevoie de instrumente mai mari. Se mai pot observa Z Cam (10.0-13.8) si RX And.
Acestea sunt stele tinere, ce se afla in faza de contractie gravitationala si nu au inceput fuziunea hidrogenului. Majoritatea acestor stele se gasesc in nebuloasa din care s-au format, aceasta nebulosa fiind observabila cu instrumente mari. Acum cateva miliarde de ani (5 n.n.) si Soarele a trecut prin aceasta faza.
Stelele nebulare sunt impartite in trei clase: RW Aurigae, T Orionis si T Tauri.
Stelele de tipul RW Aurigae au modificari imprevizibile de stralucire, uneori foarte rapide. Stelele de tipul T Orionis au stralucirea maxima mult timp, uneori scazand rapid. Stelele de tipul T Tauri au variatii lente de stralucire, aproape sinusoidale.
Toate aceste tipuri de stele sunt inconjurate de discuri imense de praf, chiar si vizual unele avand aspect
nebular (V380 Orionis). Cea mai mare aglomeratie de stele de acest tip se afla in Orion, foarte aproape de M42, Marea Nebuloasa din Orion.
Aceste stele trebuie observate in fiecare noapte senina caci variaza mult si repede.
Stelele binare cu eclipsa sunt foarte spectaculoase. Unde altundeva poti urmari o stea ce variaza cu o magnitudine (sau mai mult) in cateva zeci de minute?
De fapt, observam ocultarea unei stele de catre alta, acest fenomen petrecandu-se intr-un sistem binar. Observarea acestor "eclipse" este usor de facut, dar trebuie stiut momentul in care se va produce eclipsa. Acest lucru se afla din efemerida stelei (adica perioada si epoca unui minim).
Exista organizatii ce dau asemenea efemeride pentru multe binare cu eclipsa:
AAVSO - Efemeridele AAVSO pentru variabilele cu eclipsa, pregatite de Gary Samolyk
Alte organizatii ar fi BRNO, Milwaukee Astronomical Society...
Observatiile trebuie incepute cu o ora sau doua inainte de momentul din efemerida (cand steaua se afla inca la maxim) si terminat dupa ce minimul a trecut si steaua a revenit la maxim.
Aveti nevoie de o harta, un ceas (precis, trebuie notat timpul la minut) si un telescop. Faceti observatii din 15 in 15 minute si nu va lasati influentati de observatia precedenta. Biasul observatorului trebuie micsorat: observati ce face steaua, nu ce ar trebui sa faca!
Exista binare cu eclipsa observabile cu ochiul liber! Cea mai cunoscuta este Algol = Beta Persei, prima stea descoperita a fi variabila. Sky and Telescope are o pagina de web dedicata lui Algol, unde este data o efemerida pentru minima lui Algol.
O alta alta variabila cu eclipsa vizibila cu ochiul liber este Beta Lyrae. Cele mai interesante binare sunt cele ce au perioada mica, deci si durata minimului mica.
Exista amatori ce observa numai binare cu eclipsa: Gerry Samolyk observa cu 12 telescoape deodata, asezate in cerc, fiecare fiind indreptat spre o binara ce are un minim. Observa ore in sir mergand de la un telescop la altul. De la el puteti cere harti pentru binare (vizitati site-ul Milwaukee Astronomical Society).
Prelucrarea independenta a observatiilor. Curbe de lumina
Curbe de Lumina
Ei, am adunat observatii pentru o anumita variabila pe parcursul a mai multe luni si vrem sa sintetizam cumva observatiile, sa vedem cum arata. Principalul mod de a observa variatia de stralucire a unei stele variabile este curba de lumina, adica un grafic in care se pune magnitudinea in functie de timp.
Astfel se observa variatia pe termen lung sau scurt a unei variabile de tip Mira, sau se poate determina mijlocul eclipsei pentru o binara cu eclipsa.
Pentru a obtine o curba de lumina, observatorii pot pur si simplu reprezenta magnitudinea in functie de "data Juliana", "timpul" oficial pentru variabilisti. Data Juliana reprezinta numarul de zile trecute de la o anumita data in trecut. Nu va speriati, exista software care face transformarea, odata ce supliniti data si ora in UT.
Pentru variabile cu perioada lunga, treaba e simpla, dar pentru cele cu perioada scurta, cand observatiile provin dim mai multe "perioade", nu mai este asa simplu, si de aceea este imperativa folosirea unui pachet de soft specializat in curbe de lumina.
Exista multe programe care sunt specializate in curbe de lumina. AAVSO pune la dispozitia observatorilor multe unelte software: TS11, ZAP11, WWZ11 si altele.
Software bun se gaseste si la spanioli: AVE si VSSPlot
Pentru alte exemple ale observatiilor mele, vizitati Pagina de Curbe de Lumina
Important pentru cei noi: Asa fac EU observatii ! Nu inseamna ca asa este cel mai bine. Este important ca fiecare sa adopte o metoda care-i convine.
De obicei incep cu stelele ce se apropie de apus, iar daca este vreo nova pe cer incep cu aceasta.
Tin hartile in folii de plastic, grupate pe constelatii. Pentru gasirea variabilei folosesc harti din atlasul Uranometria 2000 si apoi trec la hartile AAVSO.
Este foarte important sa va familiarizati cu instrumentul folosit si sa nu-l schimbati des (la noi oricum nu este posibil).
Dupa un timp am inceput sa memorez campurile in care se gasesc variabilele observate, lucru ce se poate realiza dupa cateva luni de observatii.
Succes!
Succes la observatii. Daca aveti intrebati despre articol sau despre stele variabile, nu ezitati, si sunt serios aici, nu ezitati sa-mi trimiteti un email la sonkab@yahoo.com sau sa trimiteti un email webmasterului la mailto:astroclubul@yahoo.com.
Si inca odata, daca aveti observatii, trimiteti-le la AAVSO. Si nu ne-am supara daca ne-ati trimite o copie si noua pentru publicarea in Bolidul!
Continuati catrePagina de Curbe de Lumina
Intoarcerea la pagina precedenta
Intoarcerea la pagina de Variabile
Intoarcerea la pagina principala
© 2001 Adrian Bruno Sonka