Make your own free website on Tripod.com

Fotografie Solara

 


Introducere si un avertisment

Fotografia solara impune aceleasi probleme ca si fotografia planetara, cu un mic si imporant adaus: Filtrul solar.
Ca si observatiile vizuale la Soare, fotografia solara se face numai prin filtre speciale, filtre situate in fata obiectivului instrumentului prin care vrem sa fotografiem.
Observarea fara filtru a imaginii solare, vizual sau prin aparatul foto, poate duce la ORBIRE si la distrugerea iremediabila a echipamentului foto. Soarele arde, si inca rau.
Un alt factor de risc este observarea prin filtre folosite in fata ocularului, idee nefericita, filtrele se sparg aproape instantaneu daca sunt puse in focarul unui instrument si lumina solara poate atinge imediat retina.

Despre filtrele solare

Filtrele folosite de astronomi cad in mai multe categorii si anume filtre de lumina alba si filtre monocromatice- in general filtre H alfa.

  • Filtrele de lumina alba blocheaza radiatia UV si IR si reduc intensitatea luminii din spectrul vizibil la aprox. 1/100.000 (ND5, "neutral density 5" prin cataloage, acestea sunt filtre pentru observatii vizuale), sau la 1/10.000 (ND4) sau 1/1000 (ND3) (ND4 si ND3 exclusiv pentru fotografie).
    Filtrele de lumina alba se construiesc fie din sticla optica acoperita cu metal (crom si aliaje), fie dintr-o folie subtire dintr-un plastic numit Mylar, acoperita cu aluminiu, filtru inventat si patentat de regretatul Roger Tuthill, oaspete la Eclipsa '99. Exista si materiale alternative, de exemplu filtrul solar "Baader Astrosolar Film[tm] construit pe acelasi principiu ca si filtru Mylar, adica metal depus pe un plastic, dar plasticul nu este Mylar.
    Filtrele Mylar sunt mai ieftine, iar culoarea imaginii solare prin aceste filtre este albastruie.
    Filtrele de sticla pot da o culoare mai naturala discului solar, dar in general sunt scumpe si fragile. Liceele beneficiare ale programului "Ora Astrala a Romaniei" sunt detinatoare ale unui filtru solar de sticla "full aperture"  Thousand Oaks pentru telescopul Meade LX50 de 25 cm primit in cursul programului.
    Costul unui filtru de sticla este destul de ridicat, de exemplu filtrul de sticla Thousand Oaks pomenit mai sus costa 150$.

  • O a doua categorie de filtre sunt filtrele H alfa, filtre monocromatice cu o banda de trecere de cativa Å centrata in jurul a 6563Å, prima linie din serie Balmer a hidrogenului. Soarele este facut din H in proportie de vreo 98%, asa ca aceasta linie este extrem de intensa.
    Pentru ca cu ajutorul lor se pot observa protuberantele solare-ca si alte detalii de altfel-, aceste filtre se mai numesc si filtre de protuberante. Costul filtrelor H alfa este cu atat mai mare cu cat filtrul este mai "monocromatic". De ex., un filtru H alfa cu banda de trecere de 1.5 Å si diametrul de 100mm costa cam 800$- cumparat de la Thousand Oaks Optical, pe cand unul cu banda de trecere de 0.6 Å si diametrul de 100mm,costa cam 6000USD , cumparat de la Coronado Instruments.

  • Pentru cei citesc despre fotografia solara urmatoarele expresii sunt bine de stiut:
  • Filtru full aperture, insemnand ca filtrul acopera tot diametrul obiectivului, ceea ce inseamna ca filtrul trebuie sa aiba cel putin acelasi diametru cu obiectivul lunetei/telescopului. Chiar si pentru obiective de diametre medii (20cm), costul unui filtru full aperture din sticla devine prohibitiv.
  • Din acest motiv, si nu numai, la instrumentele de diametru mare, in special la reflectoare, unii astronomi folosesc un filtru off-axis, un filtru cu diametru mai mic decat obiectivul, care acopera un orificiu circular practicat intr-o masca opaca ce acopera obiectivul. Spuneam ca motivul acestui truc nu ar fi numai costul. Motivul pentru care cineva ar folosi un telescop de diametru mare pentru observatii solare nu este atat diametrul, cat este distanta focala mai lunga a acestor telescoape. Un telescop de 200mm diametru ofera 2000mm de focala la F:10. Perfect pentru fotografie in focar, dar cei 200mm colecteaza cam prea multa lumina pentru fotografia solara, deci este preferabil un diametru mai mic, obtinut printr-o masca "off-axis".
  • Revenind la fotografia solara, foarte multi amatori fotografiaza in focar, avanatajul fiind ca pentru distante focale mai mici de 2m, soarele incape in intregime pe un cadru al unei pelicule de 35mm. Astfel activitatea solara este usor de monitorizat.
    Dar, pentru a obtine detalii ale petelor solare este necesara amplificarea.

    Dintre astroclubisti, doar Zoltan Deak fotografiaza in mod sistematic soarele, in general prin C5-ul pe care il detine, dar ocazional si prin alte instumente.

    Mai jos urmeaza o galerie de imagini ale soarelui, insotite de datele tehnice. Galeria este impartita in doua sectiuni:
    Fotografie in focar
    Fotografie cu amplificare prin ocular


     
    Fotografie in focar

    Soare
    31 mai 1999, 10:30 UT
    1/500s pe Fuji Superia 100ISO la f:6.3 - in focar + focal reducer
    Telescop Meade LX50, D=254mm, f:10
    Filtru Thousand Oaks, full-aperture
    Note
    ~Locul fotografiei este acoperisul Liceului Eforie Sud. Telescopul apartine liceului si clubului de astronomie condus de profesorul Florin Serbu
    ~Pentru ca focala naturala a telescopului este 2540mm (254mm f:10), Soarele nu ar fi incaput in intregime pe un cadru de 35mm. De aceea, Zoli a folosit un "focal reducer", un grup de lentile care reduce focala, pentru a obtine F:6.3. Focal reducerul este un "Meade f:6.3 focal reducer and field-flattener". Dispozitivul a si "planat" putin planul focal al telescopului
    ~Foto Zoltan Deak
    Aici vine o poza
    Fotografie cu amplificare prin ocular

    Aici vine o poza