Make your own free website on Tripod.com
Observarea vizuala a asteroizilor
de Adrian Bruno Sonka, © 2001
 Intotdeauna observarea asteroizilor a cerut migala, rabdare si mult timp la telescop. De ce? Pentru ca incepand din 1801 si pana acum observatiile asupra asteroizilor s-au facut vizual sau fotografic. Descoperitorii de asteroizi comparau, vizual, hartile cu ceea ce vedeau pe cer (sau pe cliseu) pana descopereau un obiect netrecut pe harti. Acest obiect putea fi ori o stea variabila ori un asteroid. Raspunsul venea dupa cateva ore sau dupa o zi: daca obiectul avea o miscare aparenta printre stele era asteroid; daca nu, era stea variabila. Foarte multe stele variabile s-au descoperit de catre 'vanatorii' de asteroizi.

 Eu am gasit foarte interesanta vanarea asteroizilor. Nefiind dotat cu instrumentele necesare descoperirii acestora (un telescop de cel putin 200mm, o montura ecuatoriala buna, un CCD si un calculator) am hotarat o abordare 'clasica' a problemei: urmarirea vizuala si redescoperirea a cat mai multi asteroizi. Stiu, suna a pierdere de timp, dar ganditi-va...!
Cea mai de pretuit in astronomia de amatori, si nu numai, este experienta. Experienta inseamna: obisnuinta de a lucra sub cerul liber cu un instrument astronomic caruia sa-i cunosti toate maruntaiele; folosirea hartilor ceresti la maxim si pe toate partile; acomodarea cu mediul inconjurator- fie ca sa pus bruma pe obiectiv fie ca fiecare minut inseamna inca zece ciupituri de tantari. Si nu vi-se pare ca cautarea unei stelute de magnitudinea 10,8 situata intre alte zeci de stelute de magnitudinea 10,8, inconjurat de trei tipuri de atlase stelare si doua instrumente, in fiecare seara inseamna a castiga experienta? Poate e ceva in neregula cu mine, dar asa mi-se pare!
Pentru cei inca sceptici mai am o surpriza: exista si alti amatori in lume care fac acest lucru. Si patru dintre ei au observat vizual peste 1000 de asteroizi in cateva zeci de ani. Dar despre asta mai tarziu.

Este foarte simplu: asta inseamna sa identifici un asteroid si sa-i urmaresti miscarea printre stele. Nu pentru mult timp. Pentru a putea fi la standardul impus de cei ce au inceput aceasta 'munca', trebuie sa observati doua pozitii diferite a asteroidului printre stele. Observatiile trebuie sa fie succesive: observarea celei de-a doua pozitii a asteroidului printre stele poate fi facuta si la o ora sau si la doua-trei zile dupa prima observatie. Eu astept sa treaca o zi intre doua observatii- asa deplasarea asteroidului este evidenta.
Timpul in care sesizati miscarea asteroidului depinde de telescopul folosit si de regiunea in care se afla asteroidul: in regiunile bogate in stele se poate identifica si la 30 de minute miscarea asteroidului, la puteri mai mari.


Materiale necesare  Pentru ca asteroizii sunt obiecte slabe ca stralucire este nevoie sa cunoastem pozitia lor pe cer cu precizie. Acest lucru este posibil astazi pentru aproximativ 30.000 de asemenea obiecte. Si mai bine este ca exista programe de astronomie ce calculeaza cu precizie pozitiile asteroizilor (Cartes du Ciel, MPS, SkyMap) si chiar pot scoate la imprimanta o harta cu pozitia asteroidului cautat. Exista si site-uri pe Internet unde puteti afla pozitia majoritatii asteroizilor (Minor Planet Center, Lowell Observatory)
 Tot ce va trebuie sa cunoasteti, pentru a observa vizual un asteroid, este pozitia lui pe cer (ascensie dreapta si declinatie) si stralucirea (magnitudinea vizuala).  O insiruire de cifre pe o hartie nu va ajuta, practic, la gasirea asteroidului pe cer. Mai trebuie si o harta a regiunii in care se afla asteroidul.
 Aveti doua posibilitati:
- o harta care sa contina stele cu magnitudinea egala cu asteroidului, sau mai slabe; aceste harti au avantajul ca va permit identificarea usoara a asteroidului;
- o harta ce contine stele mai stralucitoare decat asteroidul; daca aveti o asemenea harta va trebui sa schitati la telescop campul in care se gaseste asteroidul, cu toate stelele vizibile in ocular;
 Avand in vedere ca asteroizii sunt slabi in stralucire, uzual trebuie harti ce ajung la magnitudini stelare destul de mari: asteroizii de magnitudinea 12 sunt considerati stralucitori! De aceea singura solutie este un program de astronomie ce poate scoate harti decente la imprimanta. Pe langa program mai trebuie si o baza de date de stele: pana la magnitudinea 12 puteti cauta cataloagele Hipparcos si Tycho, ce au avantajul ca sunt foarte precise si gratuite; pentru stele mai slabe, magnitudinea 15, singura solutie este GSC- Guide Star Catalogue- acesta este catalogul de stele realizat pentru telescopul spatial Hubble, mai precis pentru ghidarea acestuia;
 Progame de astronomie sunt multe. Iata o lista, in ordinea preferintelor:  Majoritatea acestor programe permit calculul de efemeride la mii de asteroizi si chiar afisarea traiectoriei acestora pe harti. Sunt foarte multe optiuni dar e cu dezavantaj: multe dintre aceste programe calculeaza efemeride foarte eronate datorita bazei de date de asteroizi invechita sau din cauza algoritmului de calcul al efemeridelor. O sursa buna pentru elemenete orbitale ale asteroizilor, ca de altfel si pentru efemeride "de-a gata" este Minor Planet Center la Harvard, IAU. .  Iata unele amanunte despre software-ul folostit de mine pentru prezicerea efemeridelor:  In ceea ce piveste atlasele stelare aveti posibilitati mai reduse: ori atlasul Uranometria2000 cu magnitudinea limita 9,5 ori Millennium Star Atlas ce are stele pana la magnitudinea 11. Eu am folosit cu mult succes Uranometria2000 dar trebuia sa desenez campul stelar pentru asteroizii cu magnitudinea mai mica de 9,5.  Practic orice tip de instrument poate fi folosit.  Ca peste tot in astronomie, cea mai importanta caracteristica a instrumentului este diametrul:: ca cat diametrul este mai mare cu atat magnitudinea limita va creste si veti putea observa mai multi asteroizi. Niste oculare si o montura ecuatoriala sunt indispensabile. Trebuie si un ocular ce produce un grosisment mare pentru observarea miscarii asteroizilor in timp scurt. Este important sa folositi instrumente cu care sunteti familiarizati si pe care le puteti exploata la maxim.
 Cu cat veti observa mai multi asteroizi cu atat magnitudinea lor va fi mai mare. Iata o idee:
- se pot observa cam 200 de asteroizi daca magnitudinea limita a instrumentului folostit este 11;
- daca puteti atinge magnitudinea 12 puteti observa in jur de 600 asteroizi;
- cei ce ating magnitudinea 14 vor vedea pana in 2000 de asteroizi;
- dupa acest numar (deja vor fi trecut 15-20 de ani) va puteti considera norocosi: aveti un instrument mare si sunteti printre putinii ce au observat asa multi asteroizi; oricum daca ajungeti aici celebritatea va este asigurata.


Este foarte simplu: alegeti cativa asteroizi, la opozitie, ce au magnitudinea cel mult 9-10 (pentru inceput e bine ca sa fie mai stralucitori). Apoi cautati sau calculati efemerida acestora din trei in trei zile.
Iata cum arata o efemerida clasica:
-----------------------------------------------
   Date      R.A.2000   Decl.2000   Delta    r       Phase   Mag   Elong.
year  mo day  hh mm.mm    dd pp.p    A.U.     A.U.      ø      V      ø
-----------------------------------------------
   6 Hebe                 2002  7  1.0
2002  5 19   19  5.52     -5 55.2     1.737    2.498    18.4    9.7  128.8W
2002  5 29   19  3.20     -5 38.7     1.628    2.477    15.9    9.5  138.0W
2002  6  8    18 58.17    -5 37.6     1.538    2.455    12.8    9.3  147.5W
2002  6 18   18 50.75    -5 55.2     1.467    2.433      9.6    9.0  156.4W
2002  6 28   18 41.57    -6 33.4     1.420    2.410      7.1    8.8  162.9W
2002  7  8    18 31.65    -7 31.5     1.398    2.388      7.3     8.8  162.6E
2002  7 18   18 22.18    -8 46.3     1.401    2.365    10.1    8.9  155.8E
2002  7 28   18 14.31    -10 13.1   1.428    2.342    13.9    9.0  146.5E
2002  8  7    18  8.95     -11 46.1   1.475    2.320    17.5     9.2  136.6E

Asteroidul este 6 Hebe. Efemerida arata ca opozitia va veni pe 1 iulie 2002. Pe prima coloana este data data: an, luna, zi din zece in zece zile. Apoi urmeaza ascensia si declinatia. Sunt puse in efemerida distanta pana la Pamant (delta) si pana la Soare (r). Urmeaza faza, magnitudinea si elongatia fata de Soare.
Avand efemerida stiti cand sa urmariti asteroidul, ce stralucire are si in ce loc pe ce sa va afla. Va trebuie o harta ce sa arate stele pana la magnitudinea 9-9,5. Harta o generati cu unul din programele de mai sus sau folositi atlasul Uranometria2000, AAVSO sau Millennium. Daca folositi un atlas trasati drumul asteroidului printre stelele de pe harta cu un creion sau (daca va lasa inima) cu un pix. Ei, puteti sa folositi si o copie a hartii respective... Asa aveti o harta cu pozitia asteroidului la datele din efemerida.

Acum vine partea mai proasta: trebuie sa iesiti afara! Da, am zis afara sub cerul liber. Intr-una din serile senine aranjati instrumentul afara si pregatiti-va sa observati o roca de cateva sute de kilometri in diametru, ce se roteste in jurul Soarelui si care se situeaza la aproximativ 200.000.000 kilometri de Pamant. Desigur ca se va vedea ca o stea de magnitudinea 9 si nu va purta o pancarta pe care scrie: "eu sunt 6 Hebe". Aceasta este misiunea dvs: sa-l identificati pe Hebe printre stelele de pe harta.
Cum se face asta? Ne vom folosi de faptul ca asteroidul se misca aparent cu o viteza destul de mare iar stelele par nemiscate mii de ani. Miscarea asteroidului va fi cea care-l va trada.
Gasiti campul in care se afla asteroidul in campul instrumentului. Orientati harta astfel incat imaginea din ocular sa coincida cu cea de pe aceasta. Priviti cu atentie si descoperiti ce stea de magnitudinea 9 lipseste de pe harta. Acesta este asteroidul. Nu va culcati pe lauri. Mai este ceva de facut. Sa observati miscarea aparenta a asteroidului printre stele. Asta se face in mai multe moduri, bazate pe acelasi principiu:

Acum ca ati identificat asteroidul va puteti relaxa... mai sunt inca 20.000 de vazut.
  Spre deosebire de cazul stelelor, unde determinarea perioadei de rotatie este apanasul instrumenteleor de mare rezolutie, rotatia astrilor din sistemul solar se poate determina prin observarea vizuala, fotografica sau cu camere CCD, a variatiei stralucirii acestora. Acest lucru este valabil pentru asteroizi mai ales ca acestia nu sunt corpuri sferice ci au forma alungita. In plus, diferenta de albedo dintre diferitele regiuni de pe suprafata asteroizilor accentueaza variatia stralucurii provocata de roataia asterioidului.  De obicei amplitudinea stralucirii este de 0,2 magnitudini si mai putin, totusi exista si unii asteroizi la care amplitudinea este considerabila: stralucirea lui 216 Kleopatra variaza cu 1,6 magnitudini.
Se pot face doua tipuri de observatii:


Acest tip de observatii cere multa perseverenta si timp sub cerul liber, asa ca ganditi-va bine inainte sa va apucati.

 Tabel cu asteroizi
Distanta este distanta medie pana la Soare in mii de kilometri;
Masa este masa asteroidului in kilograme

Nr.  Nume      Distanta  Raza     Masa  Descoperitor   Data
---- ---------  --------  ------  -------  ----------  -----
2062 Aten         144514       0.5   ?      Helin       1976
3554 Amun         145710       ?     ?      Shoemaker   1986
1566 Icarus       161269       0.7   ?      Baade       1949
 951 Gaspra       205000       8     ?      Neujmin     1916
1862 Apollo       220061       0.7   ?      Reinmuth    1932
 243 Ida          270000      35     ?      ?           1880?
2212 Hephaistos   323884       4.4   ?      Chernykh    1978
   4 Vesta        353400     265  3.0e20    Olbers      1807
   3 Juno         399400     123     ?      Harding     1804
  15 Eunomia      395500     136  8.3e18    De Gasparis 1851
   1 Ceres        413900     466  8.7e20    Piazzi      1801
   2 Pallas       414500     261  3.18e20   Olbers      1802
  52 Europa       463300     156     ?      Goldschmidt 1858
  10 Hygiea       470300     215  9.3e19    De Gasparis 1849
 511 Davida       475400     168     ?      Dugan       1903
 911 Agamemnon    778100      88     ?      Reinmuth    1919
2060 Chiron      2051900      85     ?      Kowal       1977
 
 

Am spus ca mai exista astronomi amatori care observa asteroizi. Printre acestia patru au reusit sa observe peste 1000 de asteroizi:
  Pe langa acestia mai exista cativa amatori:
- Ben F. Hudgens din Memphis, Tenesse
- Andrew Salthouse, american a observat 800 de asteroizi pana in 1997;
Tuturor acestor astronomi observarea asteroizilor le-a luat zeci de ani. Dar aveti toata viata inainte, asa ca succes!
 
 

Intoarcerea la Pagina Principala

11 octombrie 2001